Inca un pas

Am intrat intr-o noua etapa, cea a vorbitului. Vorbareata noastra spune verzi si uscate, in romana sau suedeza si repeta cuvinte dupa noi (mai putin poezii). A devenit un omulet tare dragalas, cu personalitate, care stie sa zica ”NU” cand nu ii convine ceva, dar cu care e destul de usor sa te intelegi (cel putin deocamdata).

In ultima vreme a fost atrasa de litere. Are niste cubulete cu litere, un puzzle si magneti de frigider si pe toate i le-am luat cu literele mici (ca sa nu o derutez). Deja a inceput sa retina din ele si le repeta cu placere dupa noi cand are chef.

Adesea coloram amandoua la masuta. Eu ii desenez fructe si legume si ea le aduce pe cele de plastic din cosuletul ei de la bucatarie. Da semne ca va fi stangace, dar eu nu vad nicio tragedie in asta.

Vedea azi un nene pe bicicleta si il arata: ”Nenea! Nenea!” Eu: ”Da, nenea merge pe bicicleta.” Cristina: ”Da.”

Cristina: ”Bum-bum”. Eu: ”Trec masini pe strada.” Cristina: ”Da.”

Si in mare, discutia decurge cu mine indrugand verzi si uscate si Cristina aproband sau reptand cate un cuvant.

A trecut o vreme pana sa descopar cine e ”Pase”. De fapt, am aflat intamplator. I-am schimbat de curand periuta de dinti si noua periuta il are desenat pe Bamse pe ea. Cand l-a vazut a exclamat bucuroasa: “Paaaaaase!!!”. Atunci am aflat si eu ce inseamna acest “pase” pe care l-am tot auzit si pe care nu reuseam sa il asociez cu nimic. Bamse e un personaj din cartile suedeze, reviste si chiar si desene animate, cel mai puternic urs :). Intamplarea face ca noi si avem hainute cu el, iar Cristina e incantata cand o imbracam cu ele.

Alta enigma a fost “Be, be, yo, ye.” Aici a fost o poveste mai lunga. De cand vorbeste mai mult, am aflat ce cantecele stie de la gradinita. Din cand in cand o las a le asculte la calculator. Acest “Be, be, yo, ye.” l-am asociat eu cu un cantecel care incepe cu “Be, be (bä, bä)”, numai ca dupa primele cuvinte, nu mai vroia sa il asculte. Misterul s-a dezlegat azi, cand le-am intrebat pe educatoare si am aflat ca ele canta o variant mai ritmata care nu e pe net…Si de-aia era fata mea nemultumita.

S-a invatat sa primeasca o ligurita de miere aproape zilnic. Isi ia singura lingurita, se aseaza in fata dulapului unde avem mierea si ma striga: “mama, miam miam!”. Stie insa ca nu primeste mai mult de una si a inteles. Dupa ce o papa arunca lingurita in chiuveta.

A inceput sa ii placa o perna. Azi mi-a zis SO ca a fost nevoit sa o ia de dimineata la baie cu ei cand a schimbat-o pe pitica. Seara la culcare imi ia toate pernele si paturile pe care le am eu pe jos si le pune in patut. Astept sa adoarma mai profund sa i le iau, ca micuta nici nu mai are loc in patut de ele. (perna pe cristineste e ”pena”)

Ii place foarte mult broccoli si i-am si dat destul de des. In functie de ce are in farfurie la masa vine cu legumele de plastic din cosulet (broccoli, morcov, daca ma vede curatand cartofi, ceapa, ardei le aduce si ea pe ale ei si le pune alaturi.)

In supermarket la cumparaturi e distractie maxima. Eu o las cu SO si ma duc repede sa cumpar ce am pe lista. Ea, nu suporta sa fie supravegheata. Se intoarce la SO: ”Tati, STOP!” Si il impinge cu mana sa nu mai mearga dupa ea. De curand a inteles ea ca e ceva cu bolurile de bomboane din care se infrupta lumea. Cand le gaseste in magazin, foarte greu o mai urnim de la ele. Inca nu cred ca stie ea exact cum stau lucrurile, ca bomboane nu a papat inca, dar sigur a vazut la altii.

Ne ingrijoram la un moment dat ca nu ne mai pupa. Momentan, pupiceii au revenit. Ba mai mult, ne pupa si zice: ”pupa”.

Scufita Rosie a pierdut teren. Nu mai vrea sa o asculte la culcare, prefera cantecelele ei suedeze pe care le stie si le danseaza. Saptamana trecuta am facut febra musculara de la un astfel de cantecel (trebuie sa arati in timp ce canti capul, umerii, genunchii si degetele de la picioare de foarte multe ori).

In week-end am fost la Skansen (imita pitica lupul la perfectie), iar duminica la ziua amicei noastre Miruna, care a facut 3 anisori. Numaram zilele pana la week-end-ul urmator.