Am luat-o pe Cristina de la gradi azi pe la 16:45. Fac tot posibilul sa ajung mai devreme, ca sa nu ramana mititica ultima acolo, dar cam asta e cel mai devreme cand pot sa ajung.
Era afara la masa, mancau fructe. Am luat-o in brate si, ca de obicei, s-a bucurat si a inceput sa faca ”pa-pa” la toata lumea. Am pupat-o si am ramas cu nisip pe buze. Nu e prima data...
O pun in carucior si plecam. Pe drum incep interogatoriul (din dorinta de a avea in dialog, pun doar intrebari polare – la care se asteapta ca raspuns ”da” sau ”nu”):
-
Ti-a
placut la gradi azi, Cristina?
-
Nu.
-
Te-ai
jucat cu copiii?
-
Nu.
-
Te-ai
jucat in nisip?
-
Nu.
-
Ai
desenat?
-
Nu.
-
Ati
cantat?
-
Nu.
-
V-au
citit povesti?
-
Nu.
-
Ai
papat?
-
Nu.
-
Ai
dormit?
-
Nu...Caca
caca caca...
-
Ai
facut caca?
-
Nu.
-
Faci acum?
-
Nu.
In final i-am aratat o veverita care a aparut si se juca in drumul nostru si
am scos-o din starea “nu”.Ajunse acasa, ma schimb eu repede, ii pregatesc hainutele si cadita si apoi o iau din carucior. Scoatem incaltarile - cade un pumn de nisip din ele – si fugim direct la baie. Dezbracarea la pielea goala, aruncam toate hainele la spalat (unele nu stiu daca vor mai reveni la culoarea initiala) si o bag la spalat. Din anumite motive nu prea ii place baita in cadita pusa in cada mare, asa ca baia asta nu dureaza prea mult, ci doar cat sa simt eu ca am scos macar o parte din mirosul de gradi din ea, si ca manutele si fetisoara sunt curatele.
Imbracata in haine curate, arata ca “noua”. Si pare si plina de energie, ca imediat ce o las jos incepe alergatura prin casa. In cateva minute se duce la scaun: “papa, papa, papa!”. Nu mai sunt luata prin surprindere: o asez la masa. I-am dat o feliuta de paine neagra cu unt, pe care in mare a papat-o, iar apoi tot mai cerea papa. I-am mai pus o feliuta cu branzica Philadelphia. A fost prima data cand a primit Philadelphia. A lins branzica si a lasat painea pe masa. Desert: sucul de la o nectarina si o piersica, a iesit destul de grosut, dar i-a placut tare mult.
Am reusit sa exersam putin si la capitolul “da”. Si a functionat la cateva intrebari, dar doar cu soptit. Cel putin, “da”-ul il zice din toata inima, de la cantecul cu degetelele.
Dupa inca ceva alergatura si ras, i-am dat si lapticul si cand deja dadea semne clare de oboseala (a dormit doar 45 de minute la pranz) am mers la baita de seara. La 20 era deja adormita. Sa vedem la cat ne da trezirea maine de dimineata :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu