Joaca, joaca si iar joaca

Nici nu realizez cat de mult evolueaza cea mica. Azi a fost activa toata ziua. Ne-am trezit, s-a jucat, a papat, ne-am imbracat si am plecat la amica noastra frantuzoaica. Am facut pe drum cam o ora, mers pe jos, prin cartiere superbe de case gatite pentru sarbatori. Cristina a dormit aproape tot drumul, iar cand am ajuns am mai lasat-o o jumatate de ora afara dormind. Nu stiu cat ar fi dormit daca as fi lasat-o acolo...Am trezit-o si era ca noua: cu bateriile incarcate, pusa pe joaca, un zambet toata!
I-a placut ca eram intr-un loc nou, ca avea jucarii in jurul ei pe care nu le mai vazuse inainte si mai ales ca avea un bebe mic alaturi. Mael – asa il cheama pe francezul cel mic – are aproape trei luni, nu face el prea multe. Cristina insa, cum il vede sare pe el. Prima data a plans micutul, cred ca s-a speriat, acum a fost mai sociabil un pic.
Undeva pe la 4 i-am dat sa pape (am luat mancarica la mine), iar aproape de 5 am plecat spre casa – de data asta cu autobuze. Am facut mai mult de o ora pana acasa – autobuzele merg ocolit, iar din Vällingby Centrum pana acasa am mers pe jos. Oricum, Cristina a adormit din nou imediat ce s-a vazut in carut si s-a mai trezit de-abia cand am intrat in bloc. Acasa a inceput din nou joaca, pana a venit momentul baitei.
Din ce in ce mai atenta, din ce in ce mai activa, draguta foc si zambareata! Un bebe perfect! :)