Cu fundu-n sus

Ziua de miercuri (17/8) a fost una speciala. Bebelina s-a trezit la 9 si nu a fost chip sa o mai culc. A papat la 10 si, ca de obicei, am pus-o in scaunul de masina in speranta ca acolo nu va varsa prea mult laptic. Eu ma mai invarteam prin bucatarie in timpul asta. Cand am observat ca a atipit, am luat-o si am dus-o in dormitor, in patut, sa doarma si ea cu coloana dreapta. Eh, mare greseala! In patut, nu a mai adormit. A inceput sa se suceasca de pe spate pe burta. De pe burta pe spate stie de ceva vreme.
Marea tragedie a fost ca nu reusea sa se intoarca de tot - nu stia sa isi scoata manuta de sub ea si ramanea cumva blocata si incepea sa planga de suparare. Si cam asta a facut toata ziulica. Era asa de fericita cand ajungea pe burtica! Bineinteles, pana seara devenise experta in intoarceri. Nu a inchis un ochisor toata ziua, iar noaptea a picat franta. A cazut rapusa la masa de seara si a dormit opt ore – ceea ce nu i s-a mai intamplat de multa vreme. A doua zi am lasat-o sa se refaca, a dormit cat a poftit...nu-i usor sa sa faci atata sport intr-o singura zi!