Week-eeeeeeend!

Poate am ajuns si noi sa traim in week-end si sa supravietuim in restul zilelor. Desi nu pot sa spun ca e intru totul adevarat, in timpul saptamanii suntem prinsi in rutina, intr-o forfota continua si doar in week-end-uri reusim sa gasim timp doar pentru noi – fara indeletniciri gospodaresti, fara dus/luat copil la gradi la ore fixe, fara cumparaturi.

Desi week-end-ul asta e mai special, nu avem niciun plan inca. Ma bucur ca am sarbatorit ziua Cristinei mai devreme, iar duminica vom petrece in familie.

Duminica trecuta am mers la un gratar la niste amici romani. Am fost foarte suparata, ca ploada lor de 5 ani a tuns-o pe Cristina. Totul in joaca, la ea in camera, i-a taiat bretonul (cu care ne chinuim de atata vreme sa il aducem la un nivel acceptabil, sa nu ii mai intre in ochi). Cel mai tare m-a deranjat atitudinea parintilor complet nederanjati de ce a facut odorul lor, gasind o scuza la indemana: “sunt copii”. Nu am avut de-a face cu multe conflicte de genul asta, dar ma revolta purtarea parintilor mai mult decat a comorilor prost crescute.

Luni ne-am bucurat de soare si am mers la ferma de animale din cartier. Am papat un korv in razele caldute ale soarelui, ne-am jucat si am incheiat ziua la o pizza la Mirella (pizzeria noastra preferata din Vällingby).

Ziceri cristinesti:

Cristina: "Nu tipa! Nu tipam in casa!"

Eu: "Nu am tipat mama, am crezut ca nu ma auzi ca erai departe si ti-am spus un pic mai tare."

Cristina: "Dar eu aud. Ce crezi tu ca eu nu am urechi? Am!"

Cristina: ”Eu o sa cumpar toti magnetii cu Elsa!”

Eu: ”Ai tu bani?”

Cristina: “Am card!”

Eu: “Sara, nu aici, e caca!” (incercand sa o iau pe Sara de la gunoi)

Cristina: ”Nu e caca! Este gunoi!”

 

Cristina a descoperit o inghetata din comert care ii place. Mi-a tot zis ca sambata mergem sa cumparam de-aia. Am intrebat-o daca nu ii mai place inghetata facuta de mine si mi-a raspuns ca nu.

Eu: ”M-ai jignit si ma doare!”

Cristina: ”Unde?”

Eu: ”Unde ce?”

Cristina: ”Unde te-am jignit?”

Eu: ”Tu te mai joci cu Oli?”

Cristina: ”Nu.”

Eu: ”Dar cu alti baieti te joci?”

Cristina: ”Nu. Nu se joaca frumos. Toti bat.”

Eu: “Aoleu, lasa ca mai cresc si le mai vine mintea la cap!”

Cristina: ”Dar tre sa asteptam de 100 de ani sa creasca!”

Saptamana asta am cumparat multe capsuni. Am gasit unele un pic mai aromate si am profitat. Ii povesteam Cristinei ca vom manca multe capsuni cand vom merge la buni.

Eu: “ Si stii ce o sa mai mancam de la buni din gradina? Stii ce mai are buni?”

Cristina: ”Banane!”

Eu: ”Nuuu, cirese!”

(poate cumpara buni si niste banane, sa nu fie dezamagit copilul)

Nu mai stiu exact despre ce era vorba, dar discutia a decurs cam asa:

Cristina: ”Unde le punem?”

Eu: ”La tine in camera!”

Cristina: “Aaaaaa la mine in camera toooot!  Nu mai am loc la mine in camera, tre’ sa le pun in beci!”

Pufuletul e mare dansator. Cand incep sa ii cant melodia de la Frozen, filmul preferat al Cristinei, ridica mainile sa danseze si canta ”iiiiiiiiiiiiiiiiiiii”.

De cand mananca pufuleti miroase caruciorul a soricei. Il tot sterg, dar in fiecare zi se mozoleste la loc.

Azi, vineri, am vazut-o jucandu-se cu umbra de la manuta pe dulapul de la bucatarie.

I-am povestit de mai multe ori ca vaca face “muuu”. Ea zice “mmmmm”. Am incercat sa o invat sa zica “mama”. A iesit un fel de “bla-bla”.

Tot azi am surprins-o pe Sara cand incerca sa isi puna singura sosetele :). 

Cristina piteste suzetele - una e pitita asa de bine ca nu o mai gasim. Intr-o seara nu mai gaseam niciuna. I-am zis Cristinei ca ii dau cate o lingurita de miere pentru fiecare suzeta pe care o gaseste. Au aparut imediat doua suzetele.

Ieri am fost pacalita de doua ori : Sara a dormit afara de doua ori si la plimbarea de dimineata, si cand am luat-o pe Cristina de la gradi. A doua oara a dormit in ham si am mai profitat si am ramas cu Cristina la joaca la catel.

Pentru ca se intampla sa doarma in carucior exact cand trebuie sa plec spre gradinita, iau mancarea la noi si plecam. Daca se trezeste acasa, vrea la joaca, asa ca prefer sa plec mai devreme sa se trezeasca in carucior. Cand se trezeste ii dau sa pape si continuam excursia. Saptamana asta mi s-a intamplat de doua ori sa facem picnic in scara blocului. Plecasem cu pufuletul adormit spre gradinita si s-a trezit fix inainte sa iesim din bloc. Am ramas acolo si i-am dat papa (intr-o zi legume cu galbenus, in alta fructe) si apoi am plecat sa o luam pe Cristina de la gradi.

Azi i-am gatit orez cu morcov si cu pastarnac, pentru ca s-a deranjat la stomacel.

Joi a papat suc de ananas si un pic de covrigel. L-a molfait pe tot, a fost tare haioasa ca nu se desprindea deloc de el, il umezea bine si papa ce ii ramanea in gurita. Tot in perioada asta a fost diversificata si cu... un pic de fasole, de la distanta. Eu m-am gandit sa postesc trei zile inainte de Paste, iar pitica a primit laptic cu aroma de fasole.

Pitica tatuata:

Veselie:

Bau!

Mancaciosul:

 

Jucariile noastre:

La noi se doarme!

Asa si-a scris Cristina "numelu'" din plastilina. Poza facuta la gradinita, pe 4 februarie:

Cine se scoala de dimineata (si la 9 iese la plimbare)... aici ajunge! 

"Batul" asta a vrut Cristina sa il ia in carucior si sa il puna sub balcon. A fost o intreaga munca de lamurire sa renunte la aceasta idee minunata.

 

Recunoasteti floricelele? De-abia au inceput sa infloresca:

 

Minivacanta

Simt ca nu fac fata cu scrisul la cate se intampla. Pitica noastra cea mai mica e in plina activitate si intr-o continua invatare. Desi avem grija sa nu ne lovim, marti s-au intamplat doua accidente: mai intai a cazut pe spate cand a deschis usa de la masina de spalat rufe. Eram atenta si am prins-o la timp, nu s-a lovit prea tare. Alta data, cand am vrut sa o iau din baie si m-am aplecat sa o iau in brate, s-a smucit si s-a lovit de tocul usii – din nou nu extrem de tare, nu era prea aproape de el, am avut noroc.

Nu suporta cand ma asez in scaunul de la calculator. Vine langa mine si incepe sa tipe. Nici daca o iau in brate sa stam pe scaun impreuna nu ii place.

Cand vrea sa fie luata in brate, vine langa mine (oriunde as fi), ridica mainile si plange – tipic bebelicesc :).

Pentru ca nu mai reusisem sa ii dau demult galbenus, miercuri nu i l-am mai amestecat cu legume, i l-am dat simplu si l-a papat foarte bine! Voi continua sa ii dau asa, macar stiu si cat din el mananca.

Tot miercuri, stand in casa dimineata, a adormit singurica pe salteaua de pe jos din living. Era obosita, am asezat-o acolo dupa masa, a stat si s-a mai uitat un pic pe pereti si a adormit.

Exersam jocul “poftim - multumesc” sau “ia – da-mi”. Ii place sa dea jucarii si asteapta sa le primeasca inapoi. Poate dura cateva minute intense de plimbat o jucarie de la una la alta.

Isi pune in cap orice gaseste (facem ”bau”) – un alt joc apreciat de pitica.

Sara mananca orice scama sau firimitura de pe jos. O ia atent cu degetelul aratator umed si o baga direct in gurita. Nu stiu cat de diversificata e ea cu firimituri, dar la petrecerea Cristinei a papat niste etichete. A fost ok, deci la hartie nu e alergica!

Printre ultimele activitati ale piticei se numara si rosul pervazului: se baga sub masa mea si scrijeleste cu cei doi dintisori pervazul de piatra. Prima data m-am speriat cumplit de zgomot, acum o iau de sub masa cum isi apropie gurita de pervaz.

A avut vreo doua zile mai plangacioase saptamana asta. Am dat vina pe dintisori, bineinteles. Nu i-a aparut niciunul si pare ca s-a mai linistit din nou.

Desi are unghiile scurte, sunt foarte ascutite si zgarie rau. A inceput sa imi investigheze alunitele. Imi amintesc ca si Cristina a avut o etapa de observat alunitele.

Tot zilele astea a inceput sa pupe: cu gura deschisa, cu sunet specific, am primit saptamana asta cativa pupici umezi din tot sufletelul mare de bebelus.

Daca tot suntem la capitolul pupici…

Eu: “Hai sa papacim ceva, Sara.” (vrand sa o iau pe Sara la masa)

Cristina: ”Nuuu, pupaciti-ma pe mine!”

La gradi saptamana asta Cristina a facut un iepuras:

Joi au mancat pranz de Paste, care a inclus si un ou fiert pe care l-a desenat in preababil. Cristina: “Am scris si numelu meu pe el ca sa stiu care e sa nu mi-l manance alt copil.”

Acasa se joaca cu Sara si ii baga jucarii in body pe spate. O lasa sa ii manance picioarele, ii sufla in fata. Sara e incantata de orice vine de la Cristina. Doar cand e obosita riposteaza.

Am negociat cu Cristina sa doarma in castel doar cand nu merge la gradi ziua urmatoare. In castel nu prea are loc, ca are toate jucariile, doarme foarte chinuit. Dimineata se trezeste afara din castel, bagata toata sub canapeaua lui SO, doar capul e afara.

Intr-o zi, cand o ducea SO la gradi, a vazut ca sunt copii afara si i-a zis ca probabil va sta afara in dimineata respectiva. Cristina: ”Ha, ha! Nu vezi ce mici sunt?! Astia sunt de la grupa mica!”

Am uitat intr-o seara sa ii las Cristinei hainute pentru gradi. Am gasit-o a doua zi cu pantaloni trei sferturi pe sub salopeta (la noi sunt in continuare 0 grade dimineata) – pe aia i-a ales tati. SO: “Mi s-a parut mie ca i-am tras cam mult sa ii bag in sosete…”

La gradi are un sertar unde ii las schimburi pentru inauntru, in caz ca se uda. Il verific regulat si, saptamana asta am remarcat ca are doar o soseta dintr-o pereche. Ulterior, am descoperit ca cealalta e acasa si am intrebat-o pe Cristina cum de e o soseta la gradi si una acasa.

Cristina: “Pai doar una s-a udat!”

Eu: “Si ai stat cu o soseta de-un fel si cealalta de alt fel?”

Cristina: ”Da!”

Vineri a fost libera Cristina si mai e si luni, pentru ca azi e Pastele la suedezi. SO, joi seara: ”Maine sunt in vacanta!”. Si in vacanta a fost: nu a dus-o pe Cristina la gradi, a fost linistit la serviciu si a venit si mai tarziu acasa. Noi ne-am distrat de minune acasa. Cristina a mai papat un ousor fiert pe care si l-a pictat ca la gradi, a desenat, a facut animalute din spuma:

Am iesit pe la pranz afara cu caruciorul/bicicleta (pentru prima data afara cu bicicleta). Cristina a mers foarte bine, ne-am incumetat chiar sa mergem pana la Ica sa facem cumparaturi. Ne-am oprit apoi in spatele blocului la catel si s-a jucat in nisip si a scris cu creta. In total am stat vreo doua ore afara, pana s-a facut frigulet si Sara s-a plictisit de stat in carucior.

Eu: “Du-te si sufla nasucul, Cristina!”

Cristina: ”Nu, ca n-am muci!”

Eu: “Pai ce cauti in nasuc toata ziua?”

Cristina: “Un gandacel! Ca mi-a intrat.”

La capitolul imaginatie stam foarte bine: pe jos sunt balene in toata casa! Merge doar pe presuri, scaune, cutii, pungi de pampers – ca sa nu o manance balenele!

“Mami, ma duc sa fac pipi! Sa te uiti la Sara!” (asta ii zic eu ei cand ma duc la baie :))

Saptamana asta am spalat 7 masini de rufe. Dupa ce le-am sortat pe ale Cristinei, cu multi chichinei si o groaza de sosete, m-am amuzat sa observ ca pentru Sara nu am spalat nicio pereche de sosete. Micul sta numai cu picioarele goale – doar afara primeste sosete grosute. De chichinei nu  se pune problema :)

Daca la ziua ei Cristina nu a vrut niciun tatuaj, de cateva zile nu se mai opreste din tatuat: are tatuaje peste tot: pe picioare, pe maini, pe burtica, pe fundulet, in palma si de-abia am convins-o sa nu se tatueze pe fata. A primit si Sara doua tatuaje pe picior si nu pare sa o deranjeze prea tare.

Ieri am fost la amicii nostri francezi. Cristina s-a jucat foarte frumos cu baietelul lor, a fost complet independenta de noi. Sara a fost si ea cuminte, a papat, a dormit, s-a jucat, a explorat zone si jucarii noi. Noi am avut o zi relaxanta cum nu am mai avut demult.

Azi, pentru prima data mi-a povestit Cristina un vis: “Mami, stii ce am vazut azi-noapte? Am vazut ca noi o invitam pe Saga pe la noi. Ai vazut si tu?” M-am amuzat, ca ea nu stie inca ce inseamna sa visezi.

Noi despre noi

Speram sa vina primavara, dar in ultima perioada am impresia ca am ratat-o, ca de fapt a venit toamna (”doamna”, cum zice Cristina). Am avut zile friguroase si ploi in ultimul timp, asa ca am stat mai mult inauntru. Cu Sara ies aproape zilnic la o plimbarica de dimineata si dupa-amiaza la gradi sa o luam pe Cristina. Sambata am fost la Junibacken (la joaca). Ne-am urnit cu totii, am mers cu metroul pana in centru si apoi am luat barca pana aproape de destinatie. Ne-am jucat, am papat, ne-am mai jucat putin si am plecat spre casa cand s-a inchis muzeul (Cristina a iesit ultima de acolo). Duminica si luni a plouat intruna. Nici cu Sara la plimbare nu am iesit de dimineata – am mers doar la gradi sa o luam pe Cristinel.

Mi se pare foarte dificil sa o imbrac pe Sara: uneori pare mai cald decat arata termometrul, iar alteori e taaare frig. Daca mai bate si vantul e aproape ca toamna. Folosesc din plin noua husa de ploaie pentru carucior.

V-am pomenit la un moment dat ca am fost la control cu Sara – controlul de 10 luni, pe 18 martie. A fost consultata de doctor si a fost o adevarata aventura. Sara nu a suportat nimic: nici sa o cantareasca, nici sa o masoare, nici sa puna stetoscopul pe ea sau sa se uite in ochisorii ei. Domnul doctor a avut o idee stralucita sa o tin eu in brate in timp ce o consulta - fara pampers. Si asa a facut Sara pentru prima data pipi pe mine :). La masuratori a iesit asa:

Lungime: 71.5 cm

Greutate: 8.83 kg

Circumferinta capului: 45.7 cm

O sa insir in continuare ce progrese au mai facut bebelusii nostri (ca in caz ca nu stiati, avem doi: unul mai mare si unul mai mic):

Sara a invatat sa dea mana cand ii zic “hai noroc!”. Am invatat-o sa bata din palme la ”bravo”, dar deocamdata nu ne iese intotdeauna.

Cand nu ii convine ceva tipa. A invatat ea ca frecventele inalte scot din sarite pe oricine si ca obtine orice doreste daca le foloseste.

E mare iubitoare de butoane: se intinde la masina de spalat vase, rufe, la aragaz si cand ajunge in apropierea laptopului nu stie cum sa apese mai multe deodata.

Umbla la sertarele de la bucatarie si la dulapuri - azi si-a prins un pic un degetel la sertar – sper sa se invete repede cum sta treaba cu sertarele.

Ii place sa se joace cu magnetii de pe frigider. Primeste doar vreo patru din ei, moi si mari. A descoperit singura cum se pun sa stea pe frigider si ca se prind si pe masina de spalat vase.

Ii tot zic ”nu” si dau din cap cand nu e voie sa faca ceva. A inceput sa ma imite si sa dea si ea din cap. Se amuza teribil pentru ca probabil ameteste dand din cap – si asa isi pierde toata valoarea ”nu”-ul meu ca e tare haioasa si nu pot sa nu rad la ea.

Danseaza cand aude cantecele la jucarii. Dansul consta in ridicarea mainilor, cantat (“aaa”) si sarit pe fundulet. Recunoaste melodia de la filmul preferat al Cristinei – Frozen. A auzit-o de atatea ori si am dansat-o impreuna, ca de cate ori o aude sau o fredonez eu se uita spre aparatul de radio – stie ea ca de acolo o ascultam noi.

Prima schimbare de suzete: la petrecerea Cristinei, Sara a fost destul de sociabila. S-a dus direct la Nina, fetita amicilor nostri francezi si i-a furat suzeta (i-a scos-o din gura si si-a pus-o ea).

Sara a papat o punga mare de pufuleti saptamana trecuta. Acum mai alternez gustarile cu piureuri de fructe si biscuiti de bebe. In carucior insa, pufuletii sunt cei mai siguri. Continuam sa papam mancare din borcanele cumparate. Uneori mai dam gres, favorit pana acum a fost borcanelul cu paste si sos de carne.

Cristina a papat prima acadea pe 8 martie. A fost o zi frumoasa, cea mai calda de pana acum – 15 grade. Am iesit la o pizza si, cand au venit cu nota de plata, cum se mai practica, au adus o acadea pentru Cristina. Pana acum am reusit sa le evitam cu succes, dar de data asta a fost interesata si chiar si-a amintit acasa de ea si mi-a cerut-o. A papat-o si cred ca i-a placut :).

De cand a fost bolnavioara, i-am zis lui SO sa ii dea Cristinei o lingurita de miere in fiecare dimineata. SO mai uita, dar Cristina niciodata! Isi revendica in fiecare dimineata lingurita de miere, sa fie fortoasa, ca Bamse.

Ii tot fac ordine la jucarii, strang, reorganizez si incerc sa mut tot ce se poate de la ea din camera, pentru ca e mare inghesuiala acolo. Ea in schimb, fura din jucariile Sarei si le piteste, le duce la ea in camera. Piteste tot: haine, jucariile Sarei, suzetele. Si, daca ea a fost foarte grijulie cu jucariile si cartile, Sara pare ca genul distrugator. Dupa ea, Potopul! Tranteste, trage, rupe, arunca. A rupt un poster cu Minnie si a fost Cristina tare trista, a trebuit sa-l lipesc si sa-l pun sus, sa nu il mai rupa Sara inca o data.

Gelozie peste tot la noi in casa. De cum vine de la gradi, Cristina vrea sa stea la mine in brate. Sara cand o vede, vine si ea si incepe sa tipe sa o iau si pe ea. O iau, Cristina se impinge in ea, o imbranceste sa stea ea central. Si asa incerc mereu sa caut activitati care nu presupun stat in brate.

In drumul spre casa de la gradi Cristina sta pe placuta  si Sara in carucior.

Ziceri cristinesti:

”Poletzica” = lopatzica

”Pestacol” = spectacol

Organizeaza adesea “pestacole” : “Incepe un pestacol” si canta, danseaza, tzopaie.

O scena dintr-o seara:

O adormisem pe Sara, la ”vecini” era taraboi. Ma duc intr-acolo cu oarece temeri – nu stii niciodata ce situatie dificila te asteapta. SO iese nervos din camera, bombanind. Cristina era inca in prosopul de baie (rochia Elsei in imaginatia ei). Imi zice cu vocea ei plangacioasa: “Maaaami, tati nu stie care sunt chichineii mei cu Minnie si nu vrea sa ii caute sa mi-i dea!!!”  

Cateva poze pentru delectare:

La Junibacken si cei mici se joaca:

 

Papa la Junibacken:

Pippi!!!

 

Imbracata de iesit la plimbare, dar parca s-ar mai juca un pic:

 

A venit bicicletaaaa!

 

Test-drive:

La verificare la bebe-inginer:

Noua descoperire, joaca la jaluzele:

Pe cine imbrac eu sa scot la plimbare:

Bebe imbaiat:

Dans:

Cu magnetii de frigider:

La butoane:

Creatia de azi a Cristinei: